Specificitatea organizatiilor scolare

Managementul institutiilor de invatamant poarta o serie de particularitati ce-l diferentieaza de abordarile specifice altor tipuri de organizatii. Desi principiile generale din managementul strategic se aplica si asupra acestor entitati, apar o serie de specificatii in modul in care viitorii manageri trebuie sa-si organizeze activitatile de formare. Astfel, bunurile cu care un manager scolar opereaza si asupra carora isi indreapta asteptarile din perspectiva eficientei educationale, sunt reprezentate in primul rand de oameni si relatii interumane. In cadrul organizatiilor scolare interactiunea interumana este dominanta. Liantul acestor interactiuni il reprezinta finalitatile actului educational. Aceste finalitati au un caracter ce  tine dominant de zona formalului dar in egala masura un impact semnificativ il au asteptarile actorilor implicati in procesul educational. Alaturi de finalitatile trasate institutional, prin legiferare, apar o serie de variabile din zona subiectivitatii actorilor implicati: asteptari, valori personale, dorinte, interese, atitudini, in ultima instanta personalitatea fiecaruia. Din interferenta celor doua dimensiuni, cea formal delimitata cu zona emanatiilor valorilor personale, se naste un element definitoriu pentru fiecare organizatie in parte: cultura organizationala. Extrapoland un principiu din psihologia generala, care explica raspunsul diferit dat de subiecti diferiti expusi aceluiasi stimul, vom intelege cum anume raspund oraganizatiile la acelas tip de solicitari din partea mediului educational precum si explicarea diferentelor aparute in planul eficacitatii educationale. Intalnim o abordare frecventa la nivelul inalt al decidentilor de politica educationala: ignorarea specificului diferitelor tipuri de organizatii scolare. Astfel, o serie de masuri cu caracter general produc numeroase distorsiuni in randul entitatilor scolare, asupra carora legislatia generala mai mult le afecteaza functionarea decat o amelioreaza. A reglementa, prin modificarea realitatilor formale, nu inseamna neaparat o reala ajustare la nevoile obiective din teren. Lipsa unei culturi in domeniul promovarii schimbarilor in educatie a determinat in ultima perioada adevarate furtuni metodologice la nivelul micilor beneficiari...Rezistenta la schimbare, din sanul organizatiilor scolare, nu este intodeauna o reala rezistenta ci mai degraba o latenta voluntara, de sabotaj, pe fondul saturatiei actorilor educationali in multitudinea schimbarilor aparute de-a lungul anilor. Sistemul educational prezent este unul plin de incertitudini...