Despre clasa pregatitoare....

Din punct de vedere psihopedagogic, etapizarea traditionala a ciclurilor scolare nu se suprapune peste stadialitatea dezvoltarii psihologice a copilului de varsta mica. Astfel incat, o initiativa legislativa pe acest segment, poate avea si o justificare stiintifica nu doar una ce tine de organizarea retelei unitatilor de invatamant. In literatura de specialitate este subliniat faptul ca exista discontinuitati in abordarea coerenta din punct de vedere al interventiilor didactice asupra copilului.  In practica pedagogica se remarca o neadecvare a continuturilor la particularitatile copiilor functie de potentialul disponibil in termeni de competente psihocomporatamentale. In practica se pot intalni situatii concrete in care esecul in integrarea scolara nu se datoareaza doar ritmului de asimilarea specific fiecarui copil ci mai degraba in alegerea neinspirata a anumitor continuturi de transmis fara o analiza atenta a resurselor in planul dezvoltarii psihologice.  Frecventa cazurilor de esec scolar dupa prima clasa a ciclului primar semnaleaza disfunctionlitati in modul in care scoala isi organizeaza resursele. Trecerea brusca de la un invatamant preponderent ludic, prin educatia prescolara, la o abordare axata pe formarea unor competente sistematice angrenand preponderent cognitia si comunicarea, poate justifica frecventa situatiilor disfunctionale la nivel de integrare scolara in ciclul primar.

Maniera de ofertare, in termeni de competente vizate a fi formate prin clasa pregatitoare,  se doreste a fi mai in acord cu nevoile de adaptarea a scolarilor mici la noul ritm al vietii scolare.

Corelatele asigurarii calitatiii in educatie

In mod curent termenul de calitate trimite la atribute intrinseci unui produs disponibil sau serviciu prestat. Spunem despre ceva ca poseda calitatea in masura in care ne sunt satisfacute anumite nevoi sau asteptari. Prin urmare elementele constitutive calitatii nu tin doar de produsul sau serviciul disponibil. Calitatea se defineste mai degraba ca un loc de intalnire intre asteptarile beneficiarului si caracteristicele regasite de acesta din urma ca intrinseci produsului sau serviciului primit. In acord cu legislatia internationala, educatia este asimilata unui serviciu public prestat de institutii specializate aflate la dispozitia cetateanului. Calitatea in educatie se doreste a fi un sistem referential complex ingloband modalitatile in care furnizorul de servicii educationale reuseste satisfacerea, prin raportare la anumite standarde, asteptarilor  beneficiarului. In sistemul autohton de invatamant se incearca eficientizarea  implementarii  standardelor de evaluare in vederea autorizarii/acreditarii furnizorilor de servicii educationale. Sunt elaborate standarde minime de autorizare, standarde de acreditare si evaluare periodica precum si standarde de referinta. Se poate presupune ca aceste standarde au fost elaborate pornindu-se de la o analiza clara a nevoilor de formare identificate in randul beneficiarilor directi sau indirecti. Si totusi, daca a furniza calitate inseamna a raspunde  unor nevoi reale, elaborarea unor standarde care se doresc a fi atinse de  toti furnizorii lasa incerta adaptarea acestora din urma  la dinamica societatii de astazi. Altfel spus, cum poate un furnizor de educatie sa ofere servicii adecvate nevoilor gupurilor tinta si in egala masura, sa respecte anumite standarde? Legislatia europeana, din care scoala romaneasca si-a ales modelele de urmat, permite o adaptare graduala atat la standardele reper cat si la mediul socio-educational aflat intr-o continua evolutie. Standardele impuse au mai degraba un rol de validare a competentelor furnizorului in asigurarea unor servicii corespunzatoare. Adevarata recunoastere a calitatii furnizorului este asigurata de comunitatea in care acesta isi desfasoara activitatea. Succesul este garantat doar de masura in care se reuseste identificarea nevoilor reale de formare educationala  in randul membrilor comunitatii precum si de flexibilitatea in a oferi o gama larga de servicii in cadrul aceluiasi furnizor. O scoala de succes este una de maxima deschidere. Acolo unde toti membrii comunitatii se pot regasi ca sansa de formare. Este o scoala dinamica ce transcende imobilitatea scolii traditionale. O scoala care iese in intampinarea potentialilor beneficiari. O scoala care nu doar identifica ci si creeaza nevoi de formare printr-o abordare prospectiva continua. Adevarata calitate in educatie trebuie privita cu mult dincolo de simpla raportare la anumite standarde mai mult sau mai putin impuse. Din pacate, in prezent ne aflam inca in stadiul de pilotare a conceptului de calitate in educatie. Pentru a incuraja traditia calitatii in educatie, legislatia specifica trebuie sa permita o libertate crescuta furnizorilor pe linia utilizarii resurselor disponibile in folosul comunitatilor  din care fac parte.

Specificitatea organizatiilor scolare

Managementul institutiilor de invatamant poarta o serie de particularitati ce-l diferentieaza de abordarile specifice altor tipuri de organizatii. Desi principiile generale din managementul strategic se aplica si asupra acestor entitati, apar o serie de specificatii in modul in care viitorii manageri trebuie sa-si organizeze activitatile de formare. Astfel, bunurile cu care un manager scolar opereaza si asupra carora isi indreapta asteptarile din perspectiva eficientei educationale, sunt reprezentate in primul rand de oameni si relatii interumane. In cadrul organizatiilor scolare interactiunea interumana este dominanta. Liantul acestor interactiuni il reprezinta finalitatile actului educational. Aceste finalitati au un caracter ce  tine dominant de zona formalului dar in egala masura un impact semnificativ il au asteptarile actorilor implicati in procesul educational. Alaturi de finalitatile trasate institutional, prin legiferare, apar o serie de variabile din zona subiectivitatii actorilor implicati: asteptari, valori personale, dorinte, interese, atitudini, in ultima instanta personalitatea fiecaruia. Din interferenta celor doua dimensiuni, cea formal delimitata cu zona emanatiilor valorilor personale, se naste un element definitoriu pentru fiecare organizatie in parte: cultura organizationala. Extrapoland un principiu din psihologia generala, care explica raspunsul diferit dat de subiecti diferiti expusi aceluiasi stimul, vom intelege cum anume raspund oraganizatiile la acelas tip de solicitari din partea mediului educational precum si explicarea diferentelor aparute in planul eficacitatii educationale. Intalnim o abordare frecventa la nivelul inalt al decidentilor de politica educationala: ignorarea specificului diferitelor tipuri de organizatii scolare. Astfel, o serie de masuri cu caracter general produc numeroase distorsiuni in randul entitatilor scolare, asupra carora legislatia generala mai mult le afecteaza functionarea decat o amelioreaza. A reglementa, prin modificarea realitatilor formale, nu inseamna neaparat o reala ajustare la nevoile obiective din teren. Lipsa unei culturi in domeniul promovarii schimbarilor in educatie a determinat in ultima perioada adevarate furtuni metodologice la nivelul micilor beneficiari...Rezistenta la schimbare, din sanul organizatiilor scolare, nu este intodeauna o reala rezistenta ci mai degraba o latenta voluntara, de sabotaj, pe fondul saturatiei actorilor educationali in multitudinea schimbarilor aparute de-a lungul anilor. Sistemul educational prezent este unul plin de incertitudini...