Din
punct de vedere psihopedagogic, etapizarea traditionala a ciclurilor scolare nu
se suprapune peste stadialitatea dezvoltarii psihologice a copilului de varsta
mica. Astfel incat, o initiativa legislativa pe acest segment, poate avea si o
justificare stiintifica nu doar una ce tine de organizarea retelei unitatilor
de invatamant. In literatura de specialitate este subliniat faptul ca exista
discontinuitati in abordarea coerenta din punct de vedere al interventiilor
didactice asupra copilului. In practica
pedagogica se remarca o neadecvare a continuturilor la particularitatile
copiilor functie de potentialul disponibil in termeni de competente
psihocomporatamentale. In practica se pot intalni situatii concrete in care
esecul in integrarea scolara nu se datoareaza doar ritmului de asimilarea
specific fiecarui copil ci mai degraba in alegerea neinspirata a anumitor
continuturi de transmis fara o analiza atenta a resurselor in planul
dezvoltarii psihologice. Frecventa
cazurilor de esec scolar dupa prima clasa a ciclului primar semnaleaza
disfunctionlitati in modul in care scoala isi organizeaza resursele. Trecerea
brusca de la un invatamant preponderent ludic, prin educatia prescolara, la o
abordare axata pe formarea unor competente sistematice angrenand preponderent
cognitia si comunicarea, poate justifica frecventa situatiilor disfunctionale
la nivel de integrare scolara in ciclul primar.
Maniera
de ofertare, in termeni de competente vizate a fi formate prin clasa
pregatitoare, se doreste a fi mai in
acord cu nevoile de adaptarea a scolarilor mici la noul ritm al vietii scolare.
